limbi 
Procesul de fabricație al ancorelor din aliaj de zinc diferă de ancorele din alte materiale, cum ar fi oțelul sau plasticul, datorită proprietăților și caracteristicilor unice ale aliajului de zinc ca material. Iată cum diferă procesul de fabricație a ancorelor din aliaj de zinc de ancorele din oțel sau plastic:
1. Selectarea materialului:
Ancore din aliaj de zinc: materialul primar utilizat pentru ancore din aliaj de zinc este un aliaj de zinc, de obicei compus din zinc combinat cu cantități mici de alte metale, cum ar fi aluminiul, cuprul și magneziul. Aliajele de zinc sunt alese pentru rezistența la coroziune, rezistența și capacitatea de a fi turnate sau turnate în forme complexe.
Ancore din oțel: Ancorele din oțel sunt de obicei fabricate din diferite grade de oțel, fiecare având propria compoziție și proprietăți. Oțelul carbon, oțelul inoxidabil și oțelul aliat sunt alegeri comune, în funcție de cerințele aplicației.
Ancore din plastic: Ancorele din plastic sunt de obicei construite din materiale termoplastice, cum ar fi nailon, polietilena sau polipropilena. Aceste materiale sunt alese pentru proprietățile lor ușoare, non-corozive și izolante.
2. Turnare sau turnare:
Ancore din aliaj de zinc: ancorele din aliaj de zinc sunt adesea create folosind procese de turnare sau turnare sub presiune. Aliajul de zinc topit este turnat în matrițe pentru a forma forma de ancoră dorită. Acest proces permite producerea de modele de ancore complexe și precise.
Ancore din oțel: Ancorele din oțel sunt de obicei forjate sau prelucrate din bare sau foi de oțel solide. Acest proces implică tăierea, modelarea și prelucrarea oțelului pentru a obține forma și dimensiunile dorite a ancorei.
Ancore din plastic: Ancorele din plastic sunt de obicei turnate prin injecție. Rășina de plastic încălzită este injectată în matrițe, unde se răcește și se solidifică în forma ancorei. Turnarea prin injecție este o metodă rentabilă pentru producerea unor cantități mari de ancore din plastic.
3. Tratarea suprafeței:
Ancore din aliaj de zinc: ancorele din aliaj de zinc pot suferi tratamente de suprafață, cum ar fi placarea sau acoperirea, pentru a le îmbunătăți rezistența la coroziune și aspectul. Tratamentele comune includ placarea cu zinc sau acoperirea cu pulbere.
Ancore din oțel: Ancorele din oțel pot fi tratate cu acoperiri sau finisaje, cum ar fi galvanizarea, placarea cu zinc sau acoperirea cu pulbere pentru a proteja împotriva coroziunii. Ancorele din oțel inoxidabil, care sunt în mod inerent rezistente la coroziune, pot să nu necesite acoperiri suplimentare.
Ancore din plastic: Ancorele din plastic nu suferă de obicei tratamente de suprafață pentru rezistență la coroziune. Cu toate acestea, acestea pot fi colorate sau acoperite din motive estetice sau pentru a îmbunătăți textura suprafeței pentru o aderență mai bună.
4. Rezistență și capacitate portantă:
Ancore din aliaj de zinc: ancorele din aliaj de zinc pot avea capacități portante mai mici în comparație cu ancorele din oțel, dar sunt adesea suficiente pentru sarcini mai ușoare până la moderate.
Ancore din oțel: Ancorele din oțel sunt cunoscute pentru rezistența lor ridicată și capacitatea portantă, făcându-le potrivite pentru aplicații grele.
Ancore din plastic: Ancorele din plastic au capacități portante mai mici în comparație cu ancorele din aliaj de zinc și din oțel și sunt utilizate de obicei pentru sarcini ușoare până la medii.
5. Rezistența la coroziune:
Ancore din aliaj de zinc: ancorele din aliaj de zinc oferă o bună rezistență la coroziune datorită rezistenței naturale la coroziune a zincului. Cu toate acestea, este posibil să nu fie la fel de rezistente la coroziune precum oțelul inoxidabil.
Ancore din oțel: rezistența la coroziune a ancorelor din oțel depinde de tipul de oțel utilizat și de orice acoperiri sau tratamente suplimentare aplicate. Ancorele din oțel inoxidabil oferă o rezistență excelentă la coroziune.
Ancore din plastic: Ancorele din plastic sunt în mod inerent rezistente la coroziune și nu ruginesc sau corodează.
Pe scurt, alegerea materialului de ancorare și procesul de fabricație sunt influențate de factori precum cerințele de rezistență, rezistența la coroziune și cerințele specifice aplicației. Ancorele din aliaj de zinc sunt adesea alese pentru rezistența la coroziune și ușurința de turnare, în timp ce ancorele din oțel sunt preferate pentru aplicații grele, iar ancorele din plastic sunt utilizate în mod obișnuit pentru aplicații ușoare.
